Istoricul comunei Ususău PDF Imprimare Email

Atestarea documentară a localităţilor comunei datează din epoca medievală. 

    Prima atestare este a satului Patârş, în 1274, toponimul indicând şi modul în care a luat fiinţă, prin defrişarea unei suprafeţe de pădure, fapt des întâlnit în evul mediu.  În 1274/1340 prima menţiune documentară: „Peturched în comitatu Orodiensi”. Denumiri de-a lungul timpului: Peterche, Peturched. În anul 1823 erau 38 elevi înscrişi la şcoala românească, înfiinţată în anul 1789. Evoluţie demografică: 1869 - 386 locuitori; 1880 - 330 locuitori; 1890 - 341 locuitori; 1900 - 347 locuitori; 1900 - 347 locuitori; 1910 - 386 locuitori; 1922 - 365 locuitori.  

     Atestarea documentară a celorlalte localităţi, Ususău în 1418 denumiri de-a lungul timpului: Hozyaczo, Assiase, Hosszuaszo, Marosaszo. Notaţii semnificative: 1418 - prima atestare documentară; 1717 - localitatea avea 20 de case; 1723 - apare pe harta lui Mercy cu numele de Assiase; 1786 - sunt înregistrate 152 de familii; 1788 - se înfiinţează prima şcoală românească la care în anul 1823 sunt înscrişi 157 de elevi; 1851 - sunt 1459 de locuitori. Evoluţie demografică: 1869 - 1646 locuitori; 1880 - 1454 locuitori; 1890 - 1482 locuitori; 1900 - 1575 locuitori; 1910 - 1429 locuitori; 1922 - 1327 locuitori; Bruznic în 1437 denumiri de-a lungul timpului: Bryznyk, Broziac, Marosborosznok. În anul 1457 are loc prima atestare documentară, Knezius de Bruznuk. Notaţii semnificative: 1717 - 106 familii; 1788 - se înfinţează prima şcoală românească care în anul 1823 avea 115 elevi; 1828 - 179 familii; 1851 - 1138 locuitori. Evoluţie demografiică: 1869 - 1203 locuitori; 1880 - 962 locuitori; 1890 - 969 locuitori; 1900 - 970 locuitori; 1910 - 982 locuitori; 1922 - 763 locuitori; Zabalt în 1440, este legată de documente privind cetatea Soimos, de exemplu acte de donaţie ale cetăţii, pe domeniul căreia se aflau. Cetatea juca un rol important în supravegheria Defileului Muresului, Muresul constituind o importanţă axa comercială ce lega Ungaria de zăcămintele de sare din Transilvania. Denumiri de-a lungul timpului: Zabolath, Sabach, Szabalcs. Notaţii demografice: 17861869 - 732 locuitori; 1880 -774 locuitori; 1890 - 689 locuitori; 1900 - 726 locuitori; 1910 - 746 locuitori; 1922 - 673 locuitori.            

   Excepţie face localitatea Dorgos, menţionată pentru prima oară în 1717, împreună cu  localităţile Chelmac şi Bacăul de Mijloc, odată cu ocuparea Banatului de către Imperiul Habsburgic şi stabilirea de colonişti veniţi din Muntenia. În anul 1717 apare sub numele Dorkosch, localitate cu 20 familii. În 1723 este notată pe harta lui Mercy; 1786 - sunt notate în localitate 105 familii; 1789 - se înfiinţează prima şcoală românească; 1851 - 565 locuitori. Evoluţie demografică: 1869 - 657 locuitori; 1880 - 665 locuitori; 1890 - 676 locuitori; 1900 - 683 locuitori; 1922 - 594 locuitori.           

   Aparţinând domeniului cetăţii Soimos, localităţile comunei au schimbat o dată cu cetatea, mai mulţi proprietari în perioada medievală. La început cetatea regală a fost donata ulterior unor familii nobiliare: Hagymas (în actul de donaţie apare pentru prima oară amintit  Bruznic-ul) familiei lui Iancu de Hunedoara, Zappolya, Georg de Brandenburg.           

  La mijlocul secolului XVI ajunge sub stăpânire turcească, până la sfârşitul secolului XVII, când Transilvania va intra în componenţa Imperiului Habsburgic. În 1595 va fi eliberată pentru o perioadă de armatele lui Mihai Viteazul, trupele acestora, sub comanda lui Baba Novac, iernand în iarna lui 1599 şi în satele comunei.           

   O serie de răscoale ţărăneşti afectează în evul mediu această zonă: războiul ţărănesc sub conducerea lui Gheorghe Doja (1514), când trupele acestuia cuceresc cetăţile Soimos şi Lipova. În 1526 o răscoală se va declanşa chiar în satele din părţile Lipovei, urmată în 1527 de răscoală condusă de Ivan Nenada, ce a cuprins o mare parte din părţile Aradului şi Zarandului.           

   Instaurarea administraţiei austriece în 1718, plasează satele bănăţene în proprietatea directă a statului. Dificultăţile financiare fac ca majoritatea lor să fie vândute după 1780. satele de pe Valea Muresului vor fi exceptate pentru o perioadă, pentru un mai bun control din partea statului a transportului de sare şi lemn de pe Mures.            Dezvoltarea economică impulsionata de administtratia austriaca se reflecta în dezvoltarea aşezărilor. În 1777 localitatea Ususau are 107 case, un număr destul de mare pentru acea epocă. Această perioadă este martora dezvoltării reţelei şcolare în satele bănăţene. În 1788 apar primele şcoli la Ususau şi Bruznic, urmate în 1798 de cele din Dorgos, Zabalt şi Patars.          

   În prima jumătate a secolului XIX aistam, din cauza deselor inundaţii cauzate de răul Mures, la mutarea vetrei mai multor sate, în locuri mai puţin expuse. Este şi cazul localităţii Ususau, toponomia actuala păstrând amintirea vechiului amplasament (exemplu: „La sat”).           

   Revoluţia de la 1848/1849 aduce localitatea Ususau în atenţia contemporanilor. În seara zilei de 11 noiembrie 1848 mai multe mii de ţărani din satele de pe Valea Muresului se aduna, în urma unei proclamaţii lansate de comandantul austriac al Lugojului, la Ususau, în scopul de a lansa un atac asupra Lipovei, controlată de trupele revoluţionare maghiare. Atacul din zona următoare va fi respins cu pierderi grele, izvoarele vorbesc de până la 400 - 500 morţi, dar la 14 octombrie cu un mic ajutor din partea armatei imperiale, ţăranii romani vor reuşi să ocupe Lipova.           

   În a doua jumătate a secolului XX satele comunei vor ajunge în componenţa unor domenii. Estul comunei va face parte din domeniul familiei Mocioni, iar Ususaul din cel al contelui La Tour, în stăpânirea căruia rămâne până la instaurarea administraţiei romane. În 1919 când cea mai mare parte din hotarul comunei va fi cumpărat de preotul Dehelean.            Dezvoltarea activităţilor economice pe teritoriul comunei e ilustrată de un document din 1896 care dezvăluie un deficit de forţă de muncă pentru viile şi livezile de la Ususau şi de muncitori forestieri la Dorgos şi Patars.           

   Preotul Dehelean va contribui la ridicarea unei biserici monumentale în Ususau, una dintre cele mai impunătoare de pe Valea Muresului, construită într-o îmbinare de stiluri, neoclasic cu rococo (turla). Bisericile, de mai mici dimensiuni, din Bruznic şi Zabalt datează din 1805, respectiv 1848.